Am continuat metoda celorlalte lecții și am început cu cântecelul nostru tradițional
I clap and say (puteți
asculta cântecelul dând click pe titlu), copilașii încep deja să fredoneze câte puțin:)
Apoi am repetat număratul până la 4, și am început coloratul cifrelor 5 și 6 - vă atașez și planșa. În timp ce ei colorau, încercam să mă apropii de fiecare și să îl rog să mă ajute să număr rățuștele, respectiv ratonii, arătând cu degețelul la fiecare - le place să le acorzi atenție particulară - e și normal:)
De fiecare dată când le dau o planșă nouă, încerc să le spun în engleză ce trebuie să facă, de ex:
Color 5 ducks și în română (Colorați 6 rățuște) iar apoi din nou în engleză.
Aleg de multe ori culori diferite pentru fiecare animăluț, iar trecând pe la fiecare în parte, încerc să le arăt animăluțul și să le spun culoarea pe care au ales-o (
red, blue, green, pink etc.). Rățușca
pink le-a plăcut în mod deosebit:))
Următoarea planșă pe care am utilizat-o a fost cea cu buburuza de alături,
the ladybug, la care trebuia să unească punctișoarele și să adauge culori. Bineînțeles că am și numărat piciorușele ei, bulinele și am repetat din nou culorile. Culorile le receptează cam greu, sunt cam multe și trebuie să se obișnuiască, dar repetă cel puțin, și încet-încet vor memora.
Am încheiat de această dată cu cântecelul/jocul
Rickety-Rockety.
Iată textul:
Rickety-Rockety,
look at me,
how many fingers
do you see?
Procedeul:) este următorul: mă joc cu pumnii atâta timp cât spun poezioara, iar apoi le
desfac un anumit număr de degete pe care ei trebuie să le numere
(eventual arătând cu degetul la fiecare dintre degetele mele) și să-mi spună câte degete am deschis. S-au descurcat și le-a plăcut!:)
Este esențial să le zâmbim mult, să dăm
aprecieri (
that was good, great, bravo, sau chiar și în română - bine, foarte bine, minunat, bravo, cu intonația necesară) pentru că aceasta îi motivează și îi apropie de profesor. Cu timpul se atașează atât de mult că nu te mai lasă să pleci:)
Deci - ideea principală e -
să facem totul cu dragoste, acordându-le încredere, dar și știind
să le spunem când nu fac bine sau când sunt distrați sau obraznici (le place să le spui că sunt cuminți). Cu cei mai mari (5 ani) merg replicile de genul ”Ecaterina știam că este o fată bună și cuminte, nu-i așa?” care îi fac să revină la normal, dar cu cei mai mici e mai complicat... până capeți o anumită autoritate în fața lor este puțin cam greu. Dar totul se face încet-încet:)
La sfârșit ne-am spus, ca de obicei, un
Bye și ne-am despărțit pentru încă o săptămână.