Cum să adormi ușor și liniștit

-->

Este greu să ne ”încetinim” creierul atunci când este timpul de culcare. Facem tot felul de eforturi până în ultimul minut. Când ne urcăm în sfârșit în pat suntem epuizați nervos!

Vreau să începem un simplu proces de calmare pentru ca seara să putem închide ochii și să dormim liniștiți.

1. Deconectează televizorul cu o oră înainte de culcare.
2. Urmează-ți o simplă rutină de seară.
3. Păstrează doar o lumină fină pentru a nu-ți dezechilibra ceasul biologic.
4. Stai și citește liniștit timp de câteva minute.
5. Scrie într-un carnețel două lucruri pentru care ești recunoscător Domnului/rudelor/prietenilor/naturii (din ziua care a trecut sau în general).
    
   În timp ce te liniștești, concentrează-te asupra respirației – respiră încet și constant!
    
   Închide ochii și visează frumos!!
   
   
   
   
   
   Sursa articolului: email FlyLady (www.flylady.com)

Muzica pentru liniste:)

Imi plac mult fetele de la Celtic Woman, sunt atat de feminine shi pline de naturalete... Iar privelistile irlandeze cuceresc pe oricine...

 

Fericire...

Toamnă... SUNT mamă, ma simt mamă, mă simt femeie...admir soarele blând de sfărșit de octombrie care sărută tandru crizantemele pe care le-a primit micutza noastra, în prima zi a ei ACASĂ... ascult o piesă de toamnă a lui George Winston...

micuțul pui doarme liniștit lângă mine...și mă minunez...Doamne, de unde atâta frumusețe, atâta FERICIRE!!! nu merit, și totuși primesc... iată una din marile Taine ale Dumnezeirii....

MULȚUMIM pentru dragostea pe care ne-o dai, Hristoase, Bunule!

Lunea casatoriei - "Ai dreptate!"

Ai dreptate !

E nevoie de putina bunavointa si de inceputul smereniei. Care e inceputul smereniei? Sa renunti la Stiu eu mai bine!,  sau Vezi ca am avut dreptate?, sau De cate ori nu ti-am spus?...

Primul pas este renuntarea la dreptatea ta. Intreaba-te mai des daca e chiar asa sigur ca numai cum vezi tu acum e bine. Daca nu cumva poate fi bine si ca tine, si ca el sau ca ea, si ca pentru o convietuire trebuie sa fie loc de binele ambilor. Trebuie construit un bine comun, care uneori stirbeste din "binele personal".

Parerea mea este cel mai mare dusman al smereniei.

Sigur ca fiecare are o constiinta bazata pe impresii, pe pareri, pe credinte, pe convingeri, pe obisnuinte. Fiecare este, intr-un fel, suma convingerilor si hotararilor proprii.

Dar atunci cand parerea si convingerea ta sunt obstacol si nu punte intre tine si celalalalt, atunci si0au pierdut cel putin jumatate din puterea lor.

Daca ai plecat la drumul in doi din dragoste, si cu timpul dragostea nu s-a prafuit, nu s-a tocit, ci a stiut sa descopere ce e mai frumos in celalalt si a prilejuit multe clipe minunate in comuniunea de taina a casatoriei, cu siguranta stii si ce este smerenia, iar gandurile de fata nu au ce-ti lamuri mai mult. 

Daca insa flacara din inceput s-a redus, daca celalalt, el sau ea, a devenit mai putin important pentru tine, daca exista si certuri si tensiuni, mai dese sau mai rare, dar care apasa din ce in ce mai mult, cu siguranta atunci e nevoie de mai multa smerenie.

Repet: Eu am dreptate!, Parerea mea este mai buna!, Nu ti-am spus eu?, O sa vezi tu! reprezinta cele mai mari obstacole in calea prieteniei si a dragostei din familie.

Deci, primul pas este sa te inrebi de unde poti lasa din dreptatea ta. Unde poate parerea ta sa fie mai elastica, unde poti lasa loc si pentru celalalt?

• Ai pasit pe prima treapta a smereniei cand poti spune, fara falsitate: S-ar putea sa ai dreptate sau Cred ca putem gasi o solutie.

Fragment din cartea Cum poți fi smerit  

de Pr. Șerban Tica. 

Editura de suflet.

Ai o inima nemultumita?

Pentru ca, din pacate, ne confruntam deseori cu aceasta problema sufleteasca - nemultumirea sau intristarea (eu sunt o mare specialista la acest capitol:), si fiindca am dat din intamplare (de parca ar exista intamplare!:) de un articol minunat, vreau sa vi-l impartasesc, astfel ca puteti gasi mai jos traducerea din engleza:

...O  gura care carteste il intristeaza deosebit de mult pe Dumnezeu pentru ca arata nemultumire fata de El.

Psalmul 106 spune ca unul dintre motivele pentru care Dumnezeu i-a trimis pe israeliti in pustietate a fost faptul ca acestia ”carteau in corturile lor” (v. 25, 26). Acest lucru are consecinte serioase... 

1. Este un chip al celui rau

Ingerul Lucifer a fost cel dintai care a cartit. Caderea sa din rai a fost un rezultat al nemultumirii sale fata de propriul ”statut” si de dorinta de a fi ca si Dumnezeu. Burroughs (autor al cartii Rarul diamant al multumirii crestine) scrie:

"Diavolul este cea mai nemultumita creatura din lume, adica este cea mai mandra si cea mai nemultumita, si cea mai deprimata, mai trista creatura. Astfel,  cu cat mai multa nemultumire avem in noi, cu atat mai mult duh al celui rau avem."

2. Este contrar cu firea, cu statutul nostru in fata Domnului

Suntem fii si fiice ale Tatalui ceresc care ne iubeste, si madulare ale trupului lui Hristos. Cand ne vaicaram si ne plangem de orice fleac, ne dezicem de pozitia noastra pretuita, de copii ai Imparatului ceresc.

” Suntem fiii si fiicele Imparatului Cerului, si totusi suntem atat de nelinistiti si tulburati si afectati de orice lucrusor care ni se intampla? De parca fiul unui Imparat ar plange din toate puterile ca este nenorocit pentru ca si-a pierdut o jucarioara; ce lucru nevrednic ar fi acesta! La fel si noi: tipam ca din gura de sarpe la orice fleac! Si totusi, suntem fii de Imparat, si, avand aceasta relatie cu Dumnezeu, il dezonoram prin vaicareala noastra! De parca El nu ar avea destula intelepciune, sau putere, sau mila pentru noi.

3. Este opusul rugaciunii.

In timpul rugaciunii, noi stam in fata Domnului cu cereri si cu laude si recunostinta, pentru a ne apropia de el, dar cand cartim, ne plangem si mormaim nemultumiti, intoarcem rugaciunea pe dos si ne tot repetam toate lucrurile pe care nu le primim, sau tot ce Dumnezeu nu face - ceea ce noi credem ca ar trebui sa faca.

"Prin cartire se anuleaza orice rugaciune, pentru ca aceasta dintai este contrara cu rugaciunea pe care o faci catre Domnul. Cand te rogi Domnului, il recunosti ca stapan, si esti acolo  pentru a te incredinta Lui."

4. Este o simpla pierdere de timp.

Nu ne ajuta cu absolut nimic. Cartirea creste stresul personal si este total enervanta si teribil de nesuferita de ascultat.

"De cate ori, barbatii si femeile, cand sunt nemultumiti, isi lasa gandurile sa zboare, si tot sapa si tot inoata prin nemultumirea lor si isi pierd timpul in van, cheltuind ore in sir, fiind munciti de candurile cartitoare."

5. Inghite binecuvantarea milei inainte ca aceasta sa apara.

Daca ravnesti cu nemultumire un anumit dar de la Dumnezeu (sa zicem, o marire de salariu) atunci cand aceasta vine, nici nu vei mai fi multumit de ea, ci din contra, o vei risipi. Ravnirea unei binecuvantari o poate transforma intr-un blestem idolatru.

"Nemultumirea si cartirea mananca bunatatea si dulceata unei binecuvantari, inainte ca ea sa vina. Daca Dumnezeu ar da o binecuvantare, la care noi ravnim si lipsa careia ne face nemultumiti, multumirea si bucuria binecuvantarii sunt roase si stricate inainte ca aceasta sa vina. Sunt multe lucruri pe care le dorim in vietile noastre si despre care credem ca ne vor face fericiti daca le-am avea, si totusi, cand vin, nu ne gasim nici o fericire in ele, ci din contra, se dovedesc cele mai grele cruci si dureri pe care le-am avut vreodata, si  aceasta, pentru ca inimile noastre ne ramasesera in acele lucruri (in loc sa fie cu Dumnezeu, n.t.) inca inainte sa le avem. "

6. Agraveaza suferintele si durerile.

O atitudine cartitoare in timpul unei suferinte poate doar sa o creasca. A avea o atitudine negativa in mijlocul unor circumstante placute sau mediocre ne otraveste inima noastra si pe a celorlalti, si cat de mult creste durerea daca acest duh negativ care ne copleseste continua sa existe si atunci cand apar niste circumstante mai dificile!

"Aceasta nu ne inlatura in nici un caz suferintele noastre, ci din contra, daca acestea continua, devin din ce in ce mai grele si mai rele, pentru ca o inima nemultumita este o inima mandra, iar o inima mandra nu isi va da jos panzele atunci cand vine furtuna. Daca un marinar, atunci cand vine furtuna este mandru si refuza sa dea jos panzele, dar e nemultumit de aceasta furtuna, este situatia sa mai buna pentru ca este nemultumit si nu isi va da jos panzele? Il va ajuta acest lucru?"

7. Poarta costumul fara speranta al pesimismului.

Aceasta inseamna pur si simplu ca pesimismul consistent nu este deloc pe aceeasi linie cu credinta si puterea schimbatoare de viata a Cuvantului Domnului. Exista un optimism inerent in evanghelii care produce speranta, dragoste, bucurie, pace, etc. Porunci pozitive ca, de exemplu, "bucurati-va in Domnul", si "dati multumire" Lui intru toate, si porunci negative ca, de exemplu, "nu te teme", "nu carti", toate arata ca exista un optimism deosebit in viata crestina care ar trebui sa dea "aroma" personalitatii unui crestin.

sursa articolului si a imaginii: A Wise Woman Builds Her Home

Intentii bune:) si o carte minunata

Am hotarat ca zilnic, cel putin pana vine cel de-al treilea membru al familiei:) sa citesc acatistul Maicii Domnului, pentru folosul tuturor celor din familie si nu numai, dar si pentru o nastere usoara - daca va fi voia Domnului, bineinteles. Ca proiect de termen lung, intentionez sa citesc in fiecare zi talcuirea unui psalm din Psaltirea lui David. Asta pentru ca, din prima, si mie, dar mai ales sotzului meu, psalmii ne-au parut cam... de neinteles, si ne-am dori sa intram in tainele acestora. Am gasit minunate talcuiri ale Sfintilor Parinti pe blogul psaltirea.wordpress.com. Aici, de exemplu, puteti gasi talcuirile si lectura psalmului I. Ei, si multe alte lucruri pe care multi dintre noi nu le stim, despre psalmi si psaltire.

E bineinteles mult prea putin, in comparatie cu ceea ce ar trebui sa fac in materie de rugaciune, dar sper sa fie un bun inceput, si, in plus, cred ca e mai bine sa ne punem o "norma" mai mica, pe care, ducand-o cu bine, si acest lucru dandu-ne mai multa motivatie si dorinta, sa o depasim facand mai mult decat ne-am propus, decat sa ne punem pe haltera 150 de kg pe care oricum nu le putem ridica, iar daca se si intampla sa reusim, e doar de termen scurt. Pentru toate trebuie antrenament:)

Si, apropo de voia Domnului, cum pomeneam mai sus, iata si un cuvant frumos al Sf. Teofan Zavoratul, din scrisorile sale catre mireni (Invataturi si scrisori despre viata crestina, dati click pe link pentru a descarca aceasta minunata carte)

Despre predarea in voia lui Dumnezeu

Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră
voinţa Lui cea bună! Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu
există nimic fără Dumnezeu, până în cele mai mici amănunte. Toate sunt
la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate spre
mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti, în aceasta
stă toată înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă
nimeni nu a descoperit cu de la sine putere. 

Totul este ca un păienjeniş.
Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă Vântul şi le spulberă pe
toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca o
frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un
prunc la sânul mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul
Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai mult, să o simţi, este lucru
anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la Dumnezeu nu
este uitat.

O zi binecuvantata sa aveti!

Cu mult drag, 

Oltea

Cuvinte de folos de la Sf. Siluan Athonitul

Vulturul si cocosul

“Un vultur zbura în înãltimi, se desfãta de frumusetea lumii si gândea în sinea lui: „Trec în zbor peste depãrtãri întinse: peste vãi si munti, mãri si râuri, câmpii si pãduri; vãd multime de fiare si pãsãri; vãd orase si sate si cum trãiesc oamenii. Dar cocosul de la tarã nu cunoaste nimic în afara ogrãzii în care trãieste si nu vede decât câtiva oa­meni si câteva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii“. Si vulturul a venit sã se aseze pe acoperisul gospodãriei si a vãzut cât de tantos si de vesel se plimba cocosul în mijlocul gãinilor lui si s-a gândit: „înseamnã cã e multu­mit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc“.

 

Si vulturul a început sã-i vorbeascã cocosului despre frumusetea si bogãtia lumii. La început cocosul l-a ascul­tat cu atentie, dar nu întelegea nimic. Vãzând cã nu în­telege nimic, vulturul s-a mâhnit si i-a fost greu sã mai vorbeascã cu cocosul. La rândul lui, cocosul, neîntelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu sã-l asculte. Si fiecare a rãmas multumit de soarta lui. 

Asa se întâmplã atunci când un om învãtat vorbeste cu unul neînvãtat si, încã si mai mult, atunci când un om du­hovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc. Omul duhov­nicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului. Mintea omului duhovnicesc cu­getã ziua si noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] Si se înaltã prin rugãciune spre Dumnezeu, dar mintea celui nedu­hovnicesc e lipitã de pãmânt sau e bântuitã de gânduri.  

Sufletul celui duhovnicesc se desfãteazã de pace, dar su­fletul celui neduhovnicesc stã gol si împrãstiat. Omul du­hovnicesc zboarã ca vulturul spre înãltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea întreagã, chiar dacã s-ar ruga in întunericul noptii; dar omul ne-duhovnicesc se bucura sau de slava desartã, sau de bogãtii, sau cautã des­fãtãrile trupesti. Si atunci când un om duhovnicesc se în­tâlneste cu unul neduhovnicesc, legãtura amândurora e lucru plictisitor si anevoios. (…)

Inainte de a fi atins de har, omul traieste gandind ca totul e bine si in buna randuiala in sufletul lui; dar cand il cerceteaza si locuieste in el harul, atunci se vede cu totul altfel si numai cand harul il paraseste din nou, isi da seama in ce mare nenorocire se gaseste. Un fiu de imparat a plecat departe la vanatoare si, pierzandu-se in codrul des, nu s-a mai putut intoarce la palatul sau. Multe lacrimi a varsat cautand calea, dar nu a gasit-o. Pierdut in padurea salbatica, el tanjea dupa imparatul, tatal lui, si dupa imparateasa, maica lui, dupa fratii si surorile lui. Cum sa traiasca el, fiul de imparat, intr-o padure salbatica si pierduta? Hohotea cu amar gandindu-se la viata sa de altadata in palatul tatalui sau si suspina cu durere dupa mama sa. Asa, si mai mult inca, se intristeaza si tanjeste sufletul atunci cand pierde harul. Cand preafrumosul Iosif a fost vandut rob egiptenilor de fratii sai intr-o tara straina indepartata, el plangea nemangaiat dupa tatal sau; si cand a vazut mormantul Rahilei, mama lui, a hohotit cu amar si a zis: ‘Mama mea, vezi oare ca sunt dus in robie intr-o tara indepartata?‘ 

 Asa, si mai mult inca, se chinuie si tanjeste sufletul care a pierdut harul Duhului Sfant si a fost dus in robie de gandurile cele rele. Dar cine nu cunoaste harul, acela nici nu-L cauta. Si asa, lumea s-a alipit de pamant si oamenii nu stiu ca nimic de pe pamant nu poate inlocui dulceata Duhului Sfant. Cocosul de la tara traieste intr-o mica ograda si este multumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboara in inaltimi si care vede de sus departarile azurii, cunoaste multe tari, a vazut paduri si campii, rauri si munti, mari si orase; daca insa ii tai aripile si-l pui sa traiasca impreuna cu cocosul in ograda de la tara, cat de mult ii vor lipsi cerul albastru si stancile pustii! Asa si sufletul, cand este parasit de harul pe care l-a cunoscut, e nemangaiat si nu-si gaseste odihna in nimic“.

(Cuviosul Siluan Athonitul,“Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”)