joi, 27 septembrie 2012

Intentii bune:) si o carte minunata



Am hotarat ca zilnic, cel putin pana vine cel de-al treilea membru al familiei:) sa citesc acatistul Maicii Domnului, pentru folosul tuturor celor din familie si nu numai, dar si pentru o nastere usoara - daca va fi voia Domnului, bineinteles. Ca proiect de termen lung, intentionez sa citesc in fiecare zi talcuirea unui psalm din Psaltirea lui David. Asta pentru ca, din prima, si mie, dar mai ales sotzului meu, psalmii ne-au parut cam... de neinteles, si ne-am dori sa intram in tainele acestora. Am gasit minunate talcuiri ale Sfintilor Parinti pe blogul psaltirea.wordpress.com. Aici, de exemplu, puteti gasi talcuirile si lectura psalmului I. Ei, si multe alte lucruri pe care multi dintre noi nu le stim, despre psalmi si psaltire.

E bineinteles mult prea putin, in comparatie cu ceea ce ar trebui sa fac in materie de rugaciune, dar sper sa fie un bun inceput, si, in plus, cred ca e mai bine sa ne punem o "norma" mai mica, pe care, ducand-o cu bine, si acest lucru dandu-ne mai multa motivatie si dorinta, sa o depasim facand mai mult decat ne-am propus, decat sa ne punem pe haltera 150 de kg pe care oricum nu le putem ridica, iar daca se si intampla sa reusim, e doar de termen scurt. Pentru toate trebuie antrenament:)

Si, apropo de voia Domnului, cum pomeneam mai sus, iata si un cuvant frumos al Sf. Teofan Zavoratul, din scrisorile sale catre mireni (Invataturi si scrisori despre viata crestina, dati click pe link pentru a descarca aceasta minunata carte)

Despre predarea in voia lui Dumnezeu

Facă-se voia Domnului! Să se împlinească şi cu dumneavoastră
voinţa Lui cea bună! Aveţi credinţa şi întipăriţi-vă adânc în inimă că nu
există nimic fără Dumnezeu, până în cele mai mici amănunte. Toate sunt
la El rânduite. Datoria noastră este să le îndreptăm pe toate spre
mântuirea sufletului şi să reţinem din toate foloase sufleteşti, în aceasta
stă toată înţelepciunea noastră. Dar cum să ne chivernisim pe noi, încă
nimeni nu a descoperit cu de la sine putere. 

Totul este ca un păienjeniş.
Sărmanul om împleteşte şi iar împleteşte, dar suflă Vântul şi le spulberă pe
toate. Dar când ţese Domnul, totul e trainic! Este subţire, dar tare, ca o
frânghie. Fericit sufletul care se odihneşte în mâinile lui Dumnezeu! Ca un
prunc la sânul mamei, la fel se odihneşte sufletul sub acoperământul
Domnului. Să înţelegi aceasta, ba mai mult, să o simţi, este lucru
anevoios. Dumnezeu să vă ajute! Cel ce cade cu durere la Dumnezeu nu
este uitat.


O zi binecuvantata sa aveti!
Cu mult drag, 
Oltea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu