Lunea căsătoriei

Am hotărât să particip la provocarea Lunea căsătoriei, o idee minunată pe care am găsit-o pe blogul Irinei - Dulce Casă - un blog minunat, de unde am învățat extrem de multe lucruri ce țin de căsătorie/familie/copii/ortodoxie, eu fiind la început de cale în ce privește căsătoria:)  drept pentru care îi mulțumesc Irinei și ..Domnul sa-i dea spor în tot ce face și multă multă sănătate, să ne mai încânte cu postările ei pline de suflet cald și luminos.

Ei, la mine lunea a venit cam marți:) dar voi posta totuși un miiic capitolaș din cartea ”Părinți și copii” de Simeon Kraiopoulos, despre care menționam în articolul precedent. Sper să fie de folos.

Cel mai profund element al căsătoriei

”Cel mai profund element, elementul dominant, esența profundă a căsătoriei - și în relația dintre soți, și în relația dintre părinți și copii - este iubirea. Dacă lipsește acest element fundamental pe care-l numim iubire nu poate exista nici căsătorie, nici familie, și nici nu este posibil ca această mare taină să fie binecuvântată, să se înscrie în scopul său și să-și împlinească propria lucrare.

Aș dori [...] să subliniez faptul că iubirea este aceea care dă sens căsătoriei, dă sens familiei, iubirea este aceea care rezolvă toate problemele. Nu pur și simplu iubirea, iubirea singură, căreia nu știm ce sens îi dă fiecare dintre noi, ci iubirea aceea a lui Dumnezeu, care-l face pe om să creeze, iubirea pe care Dumnezeu o sădește înlăuntrul omului și care-l face să nu fie orientat spre sine, ci să fie orientat spre Dumnezeu și spre semenii săi.

Iubirea cea întru Hristos, iubirea adevărată este aceea care rezolvă toate problemele cu care se confruntă din prima clipă a hotărârii ăe care o ia cineva de a da naștere unei familii, dar și atunci când dobândește și crește copii. Iubirea, - repet, iubirea corectă, adevărată - este aceea care scoate pe om din sine însuși. Nu aceea care pune în mișcare cerul și pământul pentru a se sluji pe sine însăși, ci iubirea aceea care ”nu caută ale sale” (1. Cor. 13,5), după Sfântul Apostol Pavel, ci iese din sine și se oferă celuilalt.”

Din cartea Părinți și copii, Vol. 1, de Arhim. Simeon Kraiopoulos. 

Editura Bizantină.